Marți poezim (#2) – Omul comun/ Nicolae Labiș

Omul comun - Nicolae Labiș Văd o-nserare plină de lumină Plutind pe bucla unui brâu de brad, În mijloc e poiana-n lună mată, Și-ntr-însa cineva a desenat Copilul pur pe care altădată Așa precum pe mine l-a chemat. Copilul mișcă buzele și-ngaimă: "Ești rău, străine. Lămurit eu nu știu, Dar te-am văzut și-n vis și…

Anunțuri

Ikigai – un scop în viață

De mici auzim că trebuie să ne facem „un scop în viață”. Se pare că japonezii se pricep cel mai bine la asta. Sunt cei mai longevivi oameni din lume și concurează cu danezii la fericire. Doar că la ei nu vine ca o obligație socială, ci ca un concept de viață. Scopul fiecăruia este…

Marți poezim (#1) – Acuarelă/ Ion Minulescu

Acuarelă - Ion Minulescu În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orăşenii, pe trotuare, Merg ţinându-se de mână, Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Şi se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orăşenii pe trotuare Par păpuşi automate, date jos din galantare.   În oraşu-n care plouă…

iocan – primul

Am citit primul iocan. Și nu mi-a plăcut așa tare; adică mi-au plăcut doar vreo trei povestiri. Cel mai mult Cinci proze foarte scurte. Am aflat că sunt 101 povestiri din câte 101 cuvinte adunate într-o carte pe care vreau să o cumpăr. Și cea cu Florinel. Și Mașina neagră... Și cea cu băiețeii și cățelul. Bine,…